Acest cuvios
Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat
din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi
a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazând ca toate ale lumii
sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus într-o pestera ce
era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mânastire ce era
înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul,
rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de minuni
s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a
cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat
prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.
Trecând multa
vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de
primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în
cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au
fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul
Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh
necurat, zicându-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi
tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut
la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni multi, s-au dus la
locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau
a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg si
luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în
toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului
de la Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe
sfântul la biserica Curtii domnesti.
Mergând
trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la
Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut
sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si
nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi
junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga
si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul
satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii întorcându-se la
Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis
boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului
Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a
lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul
mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate
câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut
minunile sfântului, prin cucernici crestini le însemnam:
Doua femei
oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste
Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea
Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au
gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele
Sfântului Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu
totul, socoteau ele ca nu va vrea sfântul, precum a si fost. Deci venind
prea cu smerenie si cu evlavie si închinându-se la sfântul, în taina au
luat o mica particica din moastele lui si vrând sa se duca, sezând în
carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela,
macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina si din
carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si
punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa
s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul
mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se
închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si închinându-se mai întâi
mitropolitul si sarutând sfintele moaste si departându-se a sezut pe un
scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutând
sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii,
ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale
Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la dânsul si
vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar
mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si
ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de
la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi
rugându-se sfântului si cerându-si iertare si asa i s-a dezlegat limba
si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si
i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai
socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre
închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca
ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.
Un iubitor de
Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala
foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece
l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui
înauntru în biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri
s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si
multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu
s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor.
Iar în anii
1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana
si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul
Petru Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva
sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; între care a calcat si
satul Basarabi, unde se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai
susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin
anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a
cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci
sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au
patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al sfintelor
moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le
cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare
a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului
mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul
ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si
dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a
contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu
credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule
miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în
vecii vecilor, Amin
Cu ale lor sfinte rugăciuni,
Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
|